RSS

Arhivele lunare: Iulie 2010

LoveStory: Infernul alburiu al dragostei

Am participat cu acest fic la un concurs pe forumul Animax , insa atunci avea alt titlu  , trebuia sa ma conformez cerintelor.Se numea Visul unei zile de iarna, si am ajuns pe ultimul loc 😛

Acum i-am gasit un titlu mai potrivit si am hotarat sa-l scot la lumina si sa-l umplu. L-am scris intre doua pregatiri si nu am reusit atunci sa dezvolt  si sa-l modific asa cum mi-as fi dorit . Poate acum va va placea.

INFERNUL ALBURIU AL DRAGOSTEI

Fluviul inimii  bate si se revarsa neincetat atunci cand iubesti, isi da frau liber lui insusi, sparge malurile cu repeziciune si se linisteste la fel de repede. O ploaie de fericire il umfla peste masura, ii face sa se creada liber sa zguduie orice in cale-i, fara limite sau oprelisti, dar o seceta indelungata il poate seca definitiv. Pe cat de fragila, pe atat de puternica este coarda de apa ce pulseaza inlauntrul tau, care te mentine viu …  Tu mai esti Viu ? Mai vrei sa fii VIU ? Mai vrei sa mai dai glas inimii vreodata ?

Aceste randuri nu i le voi scrie niciodata, vor ramane in interiorul meu,  o intrebare fara raspuns. Si eu am incercat sa caut raspunsul pentru tine, am vrut sa te ajut si mai rau decat bine ti-am facut …dar mi-am dat seama ca tu singur trebuie sa parcurgi drumul acesta plin de pietre si bolovani , de suferinta, ca este drumul tau si pasii mei nu au ce cauta pe el. As fi vrut sa-l parcurgem impreuna, dar suntem diferiti …avem nevoie de aceleasi lucruri, dar modul nostru de a le cauta  nu coincide. Nu pot decat sa te sustin…si voi incerca s-o fac, daca ma vei lasa. Am mai crescut putin…Te iubesc.

incet, fara sa fac prea mult zgomot.rup pagina galbuie cu urme adanci de regret si suferinta In jurnalul meu nu va exista pagina asta. Ci in inima.

Fulgii sunt azvarliti de vantul naprasnic in toate partile , unii se izbesc de fetele imbujorate de frig ale tinerilor , altii se izbesc de pamantul rece , in ochiurile de apa ce ingheata rapid.  Cerul plumburiu de februarie , mai inchis chiar si decat caciulita pe care vantul  puternic ameninta sa mi-o darame si sa imi lase parul descoperit, e un cer al tristetii.

Si al racelii.Un cer care vesteste o furtuna de zapada, in care dansul fulgilor va fi atat de violent , ca o refulare a patimilor si durerilor tainuite.Mi-e frica. Si noi avem astfel de dureri, pe care le ignoram , sperand ca vor Disparea. Dar nu-i asa, ele nu dispar , ci  se cicatrizeaza numai. Reapar. Din cand in cand.

Oamenii de pe strada pasesc grabiti , cu pasi apasati, inspaimantati de ceva neprevazut si de puterea furtunii. Nu au chipuri bine definite , nu -i pot vedea din cauza fulgilor ce se izbesc de fata mea, imi intra in ochi , imi zgarie obrazul si ma obliga sa ma feresc cat pot. Cu bratele, cu  palmele,cu iubirea ce-mi pulseaza in vene si ma hraneste . Miez de iarna , ca-n poezia lui Alecsandri.  Oamenii sunt asemenea lupilor singuratici. A pierit aproape de tot bunatatea si iubirea din lume.   Incearca sa fuga de furtunile din spatiul lor , din lumea aceasta gri care le creste , zi cu zi in suflete. Un gol imens , imens. Care , cred eu, nu va putea fi vindecat decat de Dragoste.E cel mai puternic si mai pretios dar facut omului. Firul de care sa se agate in vremuri de restriste si casa unde se va putea adaposti in orice imprejurare , firul cel verde al vietii .Nepretuit.

Si eu incerc sa fug , dar fug ca sa te pot gasi pe tine,sa ma pot contopi cu tine . Fug fara incetare in cautarea a ceea ce ne va putea salva. Si nu ne va mai fi niciodata frig si nu vom mai suferi niciodata de sete sufleteasca. Sau cel putin asta e visul meu. Vreau sa devina si al tau. Te vreau cu disperare, iti vreau mainile calde si obrazul inrosit .

Fulgii zboara tot mai violent … Nu vad mai nimic in fata si abia ma stapanesc sa nu cad. Ma simt nesigura pe picioarele mele, ca intotdeauna, le las sa ma poarte unde socot ele de cuviinta ca trebuie sa mearga si sa se opreasca. Stiu inca ca intotdeauna trupul meu ma va duce la tine. Pasii mei ma vor duce intotdeauna spre tine , pentru ca te caut cu tot sufletul.Esti parte din inima si din sufletul meu, din trupul si sangele meu.  In urma mea las strazi intregi cufundate in fulguiala si fum albastrui . Si oameni insingurati si tristi. Eu nu sunt singura. Traiesc cu tine in gand, in minte si-n cuvant. E cea mai grea forma de dragoste .

Pasii ma poarta spre un loc nefamiliar, un pasaj intunecos. Nu l-am mai vazut niciodata. Cu reticenta, intru .Vitrinele buticurilor,cafenelelor si magazinelor iradiau o lumina galbuie, asijderea si felinarele in stil belle epoque, dand locului in aer singuratic . Rafinament subtil si blazat, miros de cafea si prajituri.Zapada galbuie. Totusi, aici pare sa fie mai bine si ca , momentan, am scapat de urgia de afara. Poate si tu ai gasit un astfel de loc , unde sa-ti tragi sufletul. Unde esti ? Numar de la inceput, pe partea stanga , una , doua , trei …

La numarul sase . E un butic micut, plin cu tot felul de lucruri, iar atmosfera este cat se poate de placuta. Imi cer scuze vanzatoarei ca intru asa , plina de zapada si noroi pe ghete.Femeia are vreo treizeci de ani , dar din cauza fetei ei de om nesanatos , nu i-as da mai mult de patruzeci si cinci. E inalta si slaba , cu par roscat si ochi albastri. Albastru deschis, ca furtuna de afara. Poarta un costum negru , simplu croit si cu putine bijuterii. O fac si mai batrana. In ochii ei am citit faptul ca astepta ceva de la mine,privirea ei ma ingheta.Nu mi-a vorbit, ci doar m-a indrumat cu bratele… M-a lasat singura sa-mi aleg.

Ma intimideaza. Ochii imi sunt atrasi de un album foto micut  , cu o coperta ingenios ilustrata. Un inger si un demon. Ca noi doi. Nu-i asa? E un desen de Luis Royo. Atat de realist si de complicat,ca insasi viata. Noi doi jucam , pe rand, cele doua roluri. Lucrarea e frumoasa , minutioasa in detalii, si ti s-ar parea si tie ca nu gsesti nimic nelalocul lui. Ca legatura dintre noi doi. Nu se va rupe nici daca am vrea, pentru ca este mai presus de nimicnicia aceasta numita trup. E o legatura zidita in cer,si in infern.In eternitatile celor doua dimensiuni.

Am sa fac pentru tine ceva. Un sacrilegiu. Am sa fur. Sunt atatea lucruri frumoase, buticul asta este un templu , e plin de  frumusete, dar eu nu vreau decat pictura asta. Din toate frumusetile vietii , nu vreau decat asta…Sa fim noi doi acei ingeri. Nu poti plati ceva nepretuit,nu ? Geaca mea este foarte larga la maneci si foarte groaza, voi reusi cu siguranta sa il strecor pe sub maneca. Aproape de incheietura mainii mici, de pulsul meu. De viata mea.

Tiptil, ii spun la revedere vanzatoarei si ii multumesc pentru indrumare. O privesc in ochi si o vad multumita. Pasesc incet , iar pasii mei rezoneaza. Usa e deschisa. Furtuna a pornit iar, cu si mai mare putere. Strabate pasajul. Becurile se sting, usile se inchid. Sunt in vijelie. Ma  intorc dupa vanzatoare , vrand sa ma adapostesc. Dar nu mai am clanta pe care sa pun mana. Vanzatoarea a disparut si in locul buticului este un gol plin cu gunoaie si iarba uscata. Frumusetea a disparut. Scot albumul  din maneca, ingrijorata. Ei au ramas tot asa, nu e nicio patina a timpului pe poza , sunt tot asa de indragostiti . Demonic si angelic. . Putem sa fim si noi asa? Vrei sa fim si noi asa?

Inchid ochii si ma las prada furtunii. Cine stie unde ma va duce? Spre tine? Inchid ochii si imi pun speranta in tine. Te voi gasi, ori ma vei gasi tu pe mine. Frigul ma inconjoara si vantul ma arunca, departe. Insa nu mai conteaza nimic, iti simt deja caldura. Stiu ca esti langa mine, si de aceea nu mi-e teama. Daca visez, as vrea sa te vad , sa te sarut . Te chem . O sa vii? Vei auzi vocea inimii mele?O sa vii? Ma vei lasa sa-ti dau albumul? Te chem.Intuneric deplin.

Pe ochi mi se astern doua saruturi calde. Iti simt buzele. Si mainile tale care se joaca prin parul meu. Printre gene iti vad chipul. Sunt inca adormita.Iar albastru. Peretii camerei tale. As vrea sa nu visez. Te strang usor in brate ., te ating incet, ca sa nu te trezesc. Tu m-ai facut sa visez. Tu m-ai ademenit. Si eu m-am supus.Esti langa mine si dormi, demonul meu iubit, cu chip inselator de inger.

Ma scol usurel din pat , incercand sa fac cat mai putin zgomot si sa nu te trezesc. Caut geaca si albumul. Geaca e pe scaun, albumul, nedesfacut inca , pe masa de birou. Scot poza de la coperta de plastic , si cu un pix obisnuit , scriu cuvinte ceresti pe verso. Scriu pe spatele Ingerului si Demonului. Scriu darul meu pentru tine, izvorat din inima mea, din durerea si suferinta mea, din iubire . Cuvinte .

O ploaie de fericire il umfla peste masura, ii face sa se creada liber sa zguduie orice in cale-i, fara limite sau oprelisti, dar o seceta indelungata il poate seca definitiv. Pe cat de fragila, pe atat de puternica este coarda de apa ce pulseaza inlauntrul tau, care te mentine viu …  Tu mai esti Viu?  Poate nu voi fi eu in pozele tale, dar umple , te rog, albumul. Umple-l cu Viata. Te rog. Te iubesc, si acesta e darul meu pentru tine. Si infernul pe care il traiesc zilnic.

Pe perna ta, continuu reveria in care ma initiezi.


 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 11, 2010 în Writings

 

Here comes…Pepsilin!

M-am indragostit de Pepsilin la prima vedere.De cand am aflat de la stapana lui , Vanilla Moon , ca musca pe orice si pe oricine , ca nu-i o testoasa cuminte . Mi-am zis ca e imposibil ca o testoasa asa de scumpa sa fie asa rea ^^”.Te uiti la fetisoara lui /ei si-ti spui ca nu se poate .

Gata cu the fan girl moment :> . I-am promis Adelei ca dupa bac ii voi face un wallpaper cu Pepsiliiiiiin, ca sa il aiba , mereu langa ea, in chip simbolic.Am tras tare de photoshopul meu, care apropo , e CS4

Here comes Pepsiliiiiiiiiiiiin!!!

Astept comentarii si eventuale sfaturi de la cei ce se pricep in photoshop. Thanks in advance.

VanillaMoon is in my blgroll.

 
2 comentarii

Scris de pe Iulie 6, 2010 în Graphics